Cand din jur ti se striga RENUNTA!

Cand iti cresc aripi de fericire,sclipirea fericirii ajunge sa te orbeasca chiar pe tine.Zbori si esti atat de inconstient incat sa te avanti cat mai sus...si tot mai sus de parca chiar trebuia sa iti folosesti aripile din prima de cum le-ai primit...precum un copil ce da iama in cadourile de Craciun.In zborul tau nu te gandesti ca mai sunt si alte cai...pentru tine nu mai exista stanga sau dreapta exista decat tot inaite,te grabesti pe drumul cel mai scurt.Incotro te indrepti habar nu ai dar tu vrei tot inainte oricat de mult ar striga altii catre tine ca intr-acolo e sfarsitul.Toate strigatele lor sunt in van si ei stiu bine asta caci nimic nu te mai opreste atunci cand te indragostesti.Ajungi sa spui lucruri pe care mai apoi le vei regreta pentru simplul fapt ca le-ai spus.Nu mai stii de nimic din jurul tau caci acum tu capeti puterea de a crea un nou univers doar al tau si al ei.Acum tu ai aripi de inger si iti ajunge un singur fulg din aripa unui inger ca sa gadili si sa bucuri pe toata lumea.Te bucuri de bucuria din ochii lor insa uiti sa iei un fulg pentru tine care sa fie doar al tau.Cum te-ai grabit atat de tare nu ai avut timp nici macar sa te bucuri de fiecare atingere a aripilor tale si acum te-ai trezit la capatul drumului singur,fara aripi,fara sclipirea divina,fara nimic doar tu si sentimentele.De ce ti-au fost luate aripile?Nu e nimeni vinovat pentru asta si cu atat mai putin destinul pe care arunci mereu vina.Pur si simplu asta a fost un drum care nu ducea spre autostrada desavarsirii ci doar pe o alta sosea pe care aveai sa vezi un alt accident din care sa inveti ceva nou.Parca nu iti vine sa crezi si continui sa speri ca tu ai aripi si ca aceasta prabusire e doar ca sa te sperie...ai speranta,speranta ce te tine in plutire chiar si atunci cand vezi ca te apropii amenintator de pamant cu o viteza ce te va duce chiar si mai jos de el...dar continui sa speri.Esti prea ocupat sa speri la faptul ca iti vor aparea aripile si ai sa urci iar catre fericirea ta,in loc sa cauti o cale de a te salva,in loc sa cauti sa te prinzi de ceva,esti prea orb nu vrei si iti spui in sinea ta ori fericire deplina ori ma strivesc de pamant si ma tarasc prin mocirla cu ultimile puteri cautand o cale de scapare atunci.Dar ce se intampla atunci cand esti inevitabil de aproape de pamant,atat de aproape incat poti auzi strigatele celor de jos care iti spun ,,renunta la speranta si salveaza-te"?Renunti la ea dar e prea tarziu,esti mult mai prea aproape ca sa mai ai de ce sa te prinzi si chiar de ai avea ceva de care sa te prinzi,acel ceva nu ar avea suficienta putere sa te tina...mai bine te trezeai putin mai devreme te zgariai putin de crengile copacilor dar nu te striveai.Acum e prea tarziu,zaci in praful care ti-a fost dat in loc de puf,iar acum sangele tau se amesteca cu el si simti tot ce a fost silit si el,Pamantul,sa simta inca de cand ne suporta neghiobia.Esti singur,nu mai ai speranta,nu mai ai aripi in schimb ai mii de cuvinte ce se scurg prin capul tau dar degeaba sunt prea multe ca sa le poti scrie pe toate iar tu esti vlaguit de putere.Toti sunt adunati in jurul tau...privesti multimea vezi doar masti si astepti chipurile sincere care sa vina precum niste ingeri din ceruri si sa te duca in paradisul lor,inapoi in lumea ta de alta data unde prietenia era cel mai de pret lucru ce-l aveai.Ei stiu sa iti vindece ranile insa unii isi dau cu parerea despre aripile cele ce le-ai avut si atunci te aprinzi...nu suporti sa fie criticate...nu,nu ele cele ce te-au facut sa zambesti chiar si pentru putin timp.Acum esti pe picioarele tale din nou zambind printre ei dar cand ajungi inapoi in surdina camerei tale gandurile ce te bantuie revin si aduc cu ele regrete...incerci sa uiti si cu toate acestea parca iti place aceasta stare,ii savurezi esenta si-i adaugi un ton trist de pian de parca nu era suficient de condimentata.Nu mai suferi dar ai ramas cu dezamagirea iar singurul tau scop evident e acela de a-ti explica in sinea ta cum de ti-au fost luate aripile si de aceasta data.Cum si mai ales unde ai mai gresit acum?In cele din urma ajungi la concluzia ca nu e vina ta,nu si de aceasta data.Gandesti prea mult din pacate si ajungi sa dai vina tot pe tine..."frumusetea mea nu era pe masura frumusetii aripilor"...gresit cat se poate de gresit.Nu mai gandi atat de mult ci lasa-ti sufletul sa zboare,lasa-l sa fie liber sa iubeasca...ai cel mai frumos suflet pentru ca iubesti si tu stii asta dar iti este frica sa nu mai suferi,sa nu te mai doara.Marii campioni intotdeauna s-au motivat prin faptul ca fara durere nu exista satisfactie si asa si este durerea dintr-o lupta nu se compara cu bucuria de a fi sus pe podiumul celor mai buni.Ai putea fi chiar tu acolo sus langa ei.Da nu te mira trebuie doar sa inveti sa-ti apreciezi valorile tale!Asuma-ti riscul nu se stie niciodata cand vei nimeri in vre-o ascunzatoare secreta plina de comori insa nu uita niciodata ca ai paradisul tau mereu printre prietenii tai si o familie.Paradis caruia ii va fi dor mereu de tine atunci cand pleci in zbor,paradis ce are propia lui inima ce bate si se face cat un purice de teama ca poate fi ultimul tau zbor.Si cand te gandesti ca visul tau e sa devii aviator.

A venit o alta noapte in care stai intins in pat si plutesti prin fel de fel de lumi necunoscute.Ajungi intr-o lumea pustie...te uiti in jur nu e nimic esti doar tu,liber sa te descarci,liber sa fii tu sa nu te mai ascunzi de privirea critica a nimanui sa fii artistul intunericului iar el sa-ti fie publicul care nu are decat admiratie pentru ceea ce tu creezi.Tu creezi si tot tu admiri,iti place ce vezi dar te intrebi de ce in lumea comuna a tuturor nu poti da frau liber trairilor tale si sa fii tu...poate le-ar place si lor,dar iti dai seama ca acolo e o lume ce a invatat inca de la scoala sa critice si ca ei nu merita sa li se ofere sansa de a privi aceasta frumusete a creatiei tale nascuta din trairile tale sincere.Nu merita iar cei ce merita sunt la fel ca tine si traiesc cu teama de a-si afisa frumusetea interioara.Tu esti un altfel de artist,tu pictezi pe o panza neagra iar rezultatul este sclipitor,poate de aceea nimeni nu poate sa-l priveasca.Aici e lumea ta,tu canti si suna chiar frumos,tu pictezi si realizezi capodopere,tu zambesti si ai cel mai sclipitor zambet,tu asculti tristetea intunericului si il faci sa se simta mult mai bine,tu mirosi parfumul iubirii si nu iti e rusine sa-i spui cate de bine miroase,tu mangai cuvintele triste si le faci sa se simte folositoare si cu toate aceste nu iti este rusine de nuditatea sentimentelor pentru ca asa esti tu si iti place cum esti si ar trebui sa fii la fel si in lumea celor care savureaza albul,alb patat cu faptele lor josnice din pacate.Alb ce si-a pierdut puritatea...au fost prea ocupati de stiintele lor,prea ocupati sa devina eruditi,prea ocupati sa observe greselile celor din jur in loc sa se lupte pentru a repara propiile greseli.Acesta este albul lor prea patat ca sa ti-l mai poti dori,prea plin de valori false unde toti poarta masti si nu mai pot fi ei.Ei toti critica negrul tau pe baza stiintelor lor exacte...stiinte ce poate au fost lansate gresit si au evoluat pe o fundatie gresita.Tu esti cel ce face legatura intre lumea albului murdar si lumea negrului pictat cu puritate si inocenta si tot tu esti cel ce poate zambi in lumea lor fara niciun motiv aparent...dar tu esti fericit pentru ca ai descoperit ce ei parca nici nu vor.Ei te privesc ironic si te cred nebun insa vor avea o surpriza la finalul drumului lor.Tu inveti sa nu ai regrete pentru sentimentele afisate ci sa te bucuri pentru ca ai avut curajul de a incepe sa fii deosebit intr-o lumea lipsita de adevaratele valori,iar acum cauti sa iti impui propia opinie in speranta ca vei gasi tot mai multi asemeni tie si poate sa incepeti sa schimbati ceva.Sa schimbati ceva pentru ca oricine merita o a 2-a sansa si tot asa si ei cei din lumea albului patat merita sansa de a cunoaste frumusetea si valorile reale ale vietii pe Pamant si dincolo de el.

Tu ai lasat speranta acum, in schimb tu nu ti-ai lasa iubirea niciodata pentru nimic.De ce?Pentru ca e cea mai de pret valoare a ta,valoare care in lumea lor nu are nicio insemnatate si te fac prost pentru ca zic ei ea nu o sa te ajute cu prea multe in viata,pentru ca iti ofera o fericire de scurta durata.Oare asa sa fie sa f ie de scurta durata?Dar unde e de scurta durata?Si oare cine-i prostul?
Tu esti facut prost dar lasi de la tine.De ce?Pentru ca iti este mila de ei...si lasi sa critice,tocmai critica lor te face sa zambesti si te face mai puternic.

Asa ca da renunta la sperantele la care stii ca trebuie sa renunti...dar nu renunta la sentimentul ca va fi bine si nu renunta sa fii optimist.Am incredere in tine si la fel si tu ai incredere in tine,urmeaza-ti sentimentele si pune-le acolo unde trebuie iar totul va fi bine pentru ca niciuna din fiintele care se pretind a fi oameni nu este suficient de perfecta incat sa te poate judeca.