Sunt chemat de natura...

Cand natura te striga!

Devine tot mai ciudat caci totul in jur tine de tehnologie si bani.Tehnologie ce ne ajuta destul de mult insa de cele mai multe ori in ultimul timp este folosita tot mai gresit in fel si fel de scopuri lipsite de scrupule.Banii...totul se invarte in jurul lor.Hrana de care avem nevoie zilnic,o simpla iesire cu prietenii,distractia,tehnologia,vizitarea unor locuri lasa-te pentru noi toti,sanatatea,studiile toate acestea si multe altele se invart in jurul banilor.Ce este atat de trist in toate acestea?Nimic ar spune unii...daca muncesti vei avea daca nu nu.Trist este faptul ca unii muncesc atat de mult si tot nu au,in timp ce asa zisii superiori profita pe seama lor si traiesc linistiti fara sa aiba cea mai mica remuscare.Si totusi cine le da dreptul sa faca aceasta impartire in persoane superioare si persoane inferioare?Probabil lacomia de la ea au invatat aceasta ierarhizare caci altfel noi toti am fi trebuit sa fim egali si uniti si nu sa ne certam intre noi.Suntem niste fiinte minunate cu o capacitate de neatins...pacat insa ca ne lasam condusi de lucruri materiale cand ascultarea sentimentelor ar fi trebuit sa fie primordiala.Bine bine dar unde este realismul,cum ai putea controla risipa care s-ar face din cauza lacomiei oamenilor chiar si in absenta banilor?Oamenii trebuie sa fie toti egali dar poate unii au o nevoie de o cantitate mai mare din ceva si cine poate hotara cine chiar are nevoie si cine nu?Asta ar sustine unii,eu insa spun ca s-ar putea realiza o centralizare globala unde munca fiecaruia sa fie echivalata in functie de productia sa si tot atat sa si primeasca.Dar nu vreau sa expun aceasta ideologie a mea in detaliu...nu inca..va mai las sa ma faceti nebun si sa radeti ironic spunand ca fara bani nu se va putea trai niciodata...nu la o asemenea dezvoltarea a populatiei Pamantului.Trist este ca uneori chiar si casniciile isi pierd esenta si apar discutii si certuri in familie pe seama banilor.Se intampla ca una dintre jumatati sa vada doar lipsurile pe care le au si atunci in loc sa isi intampine consoarta, dupa o zi de munca cand se reintalnesc,cu o imbratisare sau un sarut si o vorba calda,cu o oarecare raceala...iar printre primele intrebari adresate una sa fie legata de bani sau de modul in care ii vor produce doar ca sa scape de anumite lipsuri.Cand cealalta jumatate era deja stresat de lipsa lor si ingandurat de modul in care ii va produce,spera ca macar ajunsa in sanul familie sa fie intampinat cu bucurie nu doar de un catel,ci la fel cu bucuriw sa fie imbratisat de jumatatea sa si sa isi gadile copii ca macar astfel sa scape de griji si sa o poata lua astfel de la capat cu forte proaspete in urmatoarea zi de lucru.Dar in schimbul acestora jumatatile uita ca au fost aduse impreuna pentru a putea trece impreuna zambind peste toate lipsurile.O jumatate plange ca lipsurile sunt tot mai mari si sufera din cauza certurilor dar nu mai are ochi sa vada ca abordarea diferita a lucrurilor ar schimba multe,iar cealalta jumatate are ochi sa vada aceasta dar este mult prea stresata de cum poate produce mai multi bani pentru acoperirea lipsurilor si uita cum sa isi afiseze sentimentele,se inchide in ea si capata o masca rece ce o o afiseaza mereu fara a-si da seama cat de mult sperie si raneste aceasta masca austera.Cele doua jumatati au fost candva deplin impreunate si au desavarsir un intreg ce il vor idolatriza pentru tot restul vietii lor si va fi modelul perfectiunii pentru ei deoarece el reprezinta intregul...intreg ce mereu va fi perfect si va purta numele de copil.Ce este cel mai trist este faptul ca intregul va prinde forma si va trai independent de ei,urmarindu-le toate miscarile si observand toate certurile ce nu trebuiau sa aiba loc intre jumatati datorita lucrurilor materiale.Toate aceste certuri zgarie luciul si perfectiunea intregului caci asa cum jumatatile vad in acest intreg perfectiune asa si intregul vede perfectiunea in momentele tandre dintre cele doua jumatati atunci cand acestea se uneau pentru a-i da lui nastere.

Eu,intreg ce are si el nevoie de o jumatate a sa alaturi de care sa formeze un alt intreg si mai perfect,sunt satul de lumea aceasta rece,guvernata de bani, unde sentimentelor li se da o tot mai mica importanta.(nu cred in reincarnare si cu atat mai putin in teoria ce spune ca Dumnezeu ar fi un om ce a trecut prin mai multe reincarnari iar acum a atins desavarsirea...dar daca s-a interpretat gresit notiunea de reincarnare...si ea defapt vrea sa insemne ca prin unirea a doua jumatati se va naste un intreg ce sa va uni cu un alt intreg si va crea astfel un intreg si mai perfect iar prin aceasta procreere continua noi oamenii cream un model de intreg din ce in ce mai bun si mai desavarsit.Dumnezeu este un astfel de intreg perfect si incearca sa ne ghideze si pe noi ca prin sentimente pure sa dam nastere intregului perfect ce are sa devina copil si zeu.Zeu ce nu are sa fie niciodata superior si precum Dumnezeu are sa-i trateze pe toti cu egalitate si mai ales pe parintii ce l-au creat caci nu e nimic mai sfant in lume decat ceea ce te creaza si iti da nastere.Si poate ca astfel grecii si romanii aveau si ei dreptate chiar exista mai multi zei...iar printre ei unul suprem de la care a plecat totul...cel ce i-a ghidat cu intelepciune sa ajunga la randul lor zei.).Tot mai des in ultimul timp sunt preocupat sa reflectez asupra sentimentelor,manifestand o atractie speciala fata de iubire.Incerc sa uit de orice rautate a celor din jur,sa nu dau atentie sentimentului de ura si sa iert cat mai multe spunand ca fiecare merita o a doua sansa chiar si dupa ce a mai primit deja una si inca una si tot asa...mai ales daca in sinea sa regreta si ar vrea sa nu se mai intample lucrurile ce m-au deranjat ori suparat.Am fost iertat de atatea ori oare nu se cuvine la randul meu sa iert si sa ofer sanse celor care imi gresesc?De ce sa dau atentie greselilor cand le pot ierta si impreuna sa trecem peste si sa ne bucuram de viata ce si asa devine din ce in ce mai scurta si pentru om(si-a facut-o cu mana lui din lacomie si nechibzuinta).Traiesti mai fericit cand iubesti si inveti sa ierti...parca te ierti si pe tine,parca te impaci mai mult cu tine,parca iubesti infatisarea ta fizica,iubesti zambetul pe care il afisezi voios altora fara niciun motiv...iubesti cand poti sa iubesti.Nu doar cand iti iubesti parintii,cand iubesti platonic ori cand iubesti sufletul pereche ci cand pur si simplu simti iubire in tine pentru ceea ce ai si pentru ceea ce te inconjoara...atunci esti mai fericit ca niciodata...senzatie ce nu are cu ce sa fie comparata ca sa fie mai bine inteleasa...ea trebuie pur si simplu descoperita.
Eu care cred ca stiu cum e sa iubesti cu adevarat inca nu am gasit acel intreg care sa imi fie jumatate si care sa imi fie alaturi pentru mult timp...poate chiar pentru tot restul timpului.Insa in ciuda acestui fapt continui sa visez si sa cred cu tarie in visele mele.Vise ce sunt cu mine si o ea pe o insula pustie insa totusi sa pot aduce anumite urme de tehnologie pe ea.Insula pe care sa avem o casa doar a noastra,ce sa o vopsim in culori de bucurie,sa avem hrana si locuri in care sa putem desfasura diferite activitati si nu in ultimul rand o plaja cu nisipul doar al nostru.Insula ce sa fie lipsita de trairi generate de bani,ori lipsa de ratiune a oamenilor.Vreau sa am acolo muzica ce imi place si aici,sa am muzica naturii si muzica iubirii.Vreau sa privesc fara sa ma satur apusurile si rasariturile pline de culori pasionale.Vreau ca intins pe nispul aspru dar atat de catifelat,ud dar si uscat...vreau sa tin stransa mana intregului ce se vrea a-mi fi jumatate si sa ne rasfatam privind sclipirile stelelor in armonia muzicii valurilor ce ne-ar purta prin infinitul univers al dragostei.Vreau sa ma desfat cu imbratisari si sarutari jucause in taina noptii,in plina zi si in patul moale atunci cand am merge la culcare.Vreau sa nu ma mai satur de a privi cum nuditatea corpului si sufletului ei ar infrumuseta intreaga natura atat de pura.Nuditate lipsita de vulgaritate...vreau sa admir frumusetea detaliilor ce au fost lasate sa se scurga peste acea opera de arta atunci cand a fost creata.Si totusi vreau ca aceste detalii sa fie acoperite de o panaza precum o scluptura inainte unei mari expozitii de arta...vreau ca frumusetea lor sa fie acoperita de ochii critici plini de vulgaritate ai celor din jur...si vreau ca la marea prezentare sa fiu doar eu cel ales sa se bucure lipsit de vulgaritate de frumusetea operei de arta ce va sta in fata ochilor mei luminati doar de ea.Vreau sa simt atingerile fine,aproape tremurande dar pline de salbaticia iubirii atunci cand noi cele doua jumatati ne vom uni doar pentru a forma un intreg si de a traii fericirea regasirii jumatatii pierdute...in cautarea careia am torturat atata timp din viata.Vreau sa vad cum intregul format de noi va prinde viata si forma si ne va ocroti sub aripile lui iar noi sa-l ocrotim sub iubirea noastra.Vreau nopti nesfarsite in atingeri,sarutari si imbratisari,vreau dimineti voioase pline de cantecul naturii,vreau nopti dansand valsul valurilor...vreau nesfarsita iubire doar cu jumatatea ce ma completeaza si intregul nostru.

Doar vise adolescentine acum dar le simt cum parca de pe acum lucreaza sa se implineasca caci visele devin realitate si ale mele la fel pentru ca le doresc.Si traite prin mine macar o clipa oricine s-ar indragosti de frumusetea lor dorindu-le reale si dorind sa mi le implineasca.Dar cine are suficienta dragostes,iubire si nebunie dar si suficient curaj incat sa coboare in inima unuia ce iubeste sufletul iar mai apoi trupul?

In muzica noptii in strafund de negru cu sclipire
Am gasit o cale spre un tainic loc fara de dezamagire
Spre care nu pot dar nici nu vreau sa pornesc in taina
Inainte sa aud iubirea ce se scurge si pulseaza a ei inima

Nu vreau sa apuc pe o cale neumblata precum un nebun de unul singur
Caci de am sa ma impiedic si am sa cad,nu am sa pot sufletul sa mi-l scutur
Impreuna sa mergem cu iubirea de ura neatinsa
Mergi cu mine linistita,singur n-am sa fiu primit fara dragostea tie promisa

Sunt un nebun cu inima aprinsa dar captiv in lumea lor
Am sa iti fug noaptea printre stele strigandu-ti imi e dor
Jucausa si zambind fericita de a noastra revedere
Ai sa vrei sa traiesti visele-mi pline de iubire?
Ori ai sa fugi catre alte stele inspaimantata
Crezand ca mint chip dragut de fata?

La mine in suflet iubirea a ars prea tare,a ars tot in cale
Nici fluturi nu mai sunt caci florile nu mai au petale
De ai sa te-nduri sa pasesti aici cu talpile goale
Sa-mi sadesti fericirea cu glasul tau moale
Cu lacrimile tale sa nasti un nou fir al vietii
Iar cu catifeaua palmei tale sa pictezi norii dimineti
Iar cand ai sa strivesti la sanul tau sarutul iubirii
Ai sa simti coborand pretudindeni parfumul fericirii
Caci natura te va rasplati fidela fiindu-ti tie
Si-ti va cere sa fii pe veci a ei sotie
Natura si iubirea se ascund in sufletele singure
Un loc doar al lor unde mai pot fi pure