Imi este scarba de prostie, de ignorata si m-am indragostit de puritate!!!

E atat de greu sa fiu dezgustat de ceva si totusi imi este atat de scarba de unele lucruri si persoane ce se regasesc printre noi.Poate unii vor spune,,oricine merita o sansa" si intradevar acest lucru este pe deplin adevarat.Insa ce te faci cu acele persoane carora oricat de multe sanse le-au fost date, ele tot nu au tras o concluzie,o invatatura ori nici macar nu au spus un simplu multumesc fara indemnurile altora? Ce faci?!....amuzant le mai dai o sansa si incerci sa le expui viata dintr-un alt unghi, un unghi al pacii.Poate dupa multe si multe sanse care le vor fi acordate intr-un final vor reusi sa invete ceva si poate se va naste in ei dorinta sincera de a schimba ceva la ei insisi.

Ce e prostia?Pentru mine cuvantul prost capata alte sensuri total lipsite de acel sens menit sa jigneasca.Nu esti prost daca nu esti vre-un geniu in ale matematicii sau fizici,nu esti prost daca nu stii sa faci cine stie ce lucruri pe un calculator,nu esti prost daca nu stii sa faci anumite lucruri pe care altii le fac bine si nu in ultimul rand nu esti prost daca nu ai aceleasi cunostiinte precum majoritatea celor care sunt in jurul tau.Esti prost atunci cand nu esti deschis sa inveti ceva nou oricat de nefolositor ar fi el in aparenta...caci poate undeva intr-un subtrat al lui,substrat desconsiderat si lipisit de valoare se gaseste o invatatura atat de mare incat nu poate fi vazuta de ochii oricui.Ca o prima concluzie esti prost atunci cand desconsideri totul in jurul tau,esti prost atunci cand ai mintea atat de orbita de ignoranta incat nu vezi ca la urmatorul pas chiar tu ai putea fi acela aflat intr-o situatie la fel precum cel din inaintea ta ce il puteai ajuta doar cu o intindere de mana ori cu o simpla vorba buna ce i-ar fi dat putere sa se ridice pentru a continua drumul.

Imi este atat de scarba sa vad cum persoane lipsite de o minima cugetare si de aproape orice valoare au nesimtirea de a judeca persoanele care nu sunt pe masura lor,pe masura prostiei lor.Imi e scarba sa vad cum rad de oameni ai strazilor si-i critica fara a stii macar un gram din povestea lor.Povesti ce de cele mai multe ori atarna atat de greu,cu o mare de regrete pe umerii lor slabiti,flamanziti si fara de o matase ce sa-i acopere si sa-i mangaie atunci cand nicio mana nu-i mai atinge cu o bataie prieteneasca.Desigur este atat de usor sa razi pe seama greutatii lor cand tu nu te-ai confruntat cu ea si nu ai gustat amaraciunea lor.Este atat de usor sa-i judeci si sa fii ignorant atunci cand ai urechile astupate de o ura ce nu-si are nici cel mai mic inteles.O ura nascuta din nimic,o ura spontana si pentru ce?Pentru ca nu e spalat?
Pentru ca nu mai are ce manca?Pentru ca a gresit si acum vrea sa repare greseala?Pentru ce?De ce sunt oamenii atat de dispretuitori cu cei din jurul lor doar pentru ca poate nu au avut sansa de a se naste in puf ori pentru ca au gresit candva?Nu ar fi oare mai usor doar sa-i zambesti,sa-i asculti vorba si sa-i dai un raspuns prietenos?Ar fi mult mai usor dar oamenii cresc de mici inconjurati de pricipii si de ideea ca ce ar zice ceilalti daca l-ar vedea stand de vorba cu un sarman...unde mai pui si faptul ca poate uneori niste oameni saraci,lipsiti de orice valoare materiala iti pot spune vorbe mult mai intelepte decat o persoana erudita ce a studiat toata viata despre viata,insa a studiat din carti nu din noptile reci,ploioase petrecute tremurand pe un carton si invelit doar cu temeri.Nu odata am auzit vorbe ce m-au facut sa zambesc,sa ma inseninez si sa fiu fericit,vorbe din gura unor amarati,nebuni,nespalati sau cum ii mai numesc cate unii.Printre acesti oameni sigur ca exista si cei care chiar si-au meritat aceasta pedeapsa insa sunt cei nevinovati care cad in aceeasi oala si sunt judecati pentru fapte ce nu le-au facut.Chiar si cei care au gresit mult si-si merita acea pedeapsa merita de asemenea sa fie judecati drept si sa le fie data o sansa...dar nu merita judecati de unii la fel ca ei dar care nu au trecut prin aceleasi lucruri.

Ma intreb de ce pentru unii culoarea pielii conteaza atat de mult,discriminandu-i pe cei de o alta culoare.De ce nu fac discriminari dupa culoarea ochilor?Eu as fi vrut sa fiu un negru. De ce? Pentru ca-i iubesc caci nu ne sunt deloc diferiti doar pentru ca nu au aceeasi culoare cu noi.In interiorul multora dintre ei se ascunde un suflet mult mai alb si mult mai lipsit de pacat decat al nostru,cei ce avem o piele alba dar un suflet murdar. Printre romanai parca umbla deghizata o fobie ce le sopteste la ureche temeti-va de tigani si pentru asta sa-i urati.Pentru ca mediul in care s-au nascut nu le-a oferit accesul la cultura si la manierele lumii civilizate,pentru asta sa-i urati! E adevarat multi dintre reprezentantii tiganilor sunt acei prosti de care vorbeam mai sus. Prosti nu din cauza lipsei de cultura,prosti prin ignoranta lor,prosti prin nepasare,prosti prin jignirea lor fata de semeni,prosti prin lipsa dorintei de a se schimba si sa fie placuti in lumea celor multi ce sunt poate mult mai prosti decat ei. Insa cum ramane cu acei tigani plini de un bun simt si de o supunere oarba rar intalnita printre cei ce-i discrimineaza?Cum ramane cu aceia ce ar face orice doar ca sa nu te supere?

Pacat exista atatea valori,atatea suflete bune in lumea aceasta care ar avea atat de multe spus si de la care am afla raspunsul multor intrebari poate insa noi cei ce ne pretindem a fi oameni ii judecam mai degraba dupa aparente decat sa stam sa le acordam macar un gram de atentie si sa ii ascultam.Poate e mai bine asa,poate chiar nu meritam sa-i cunoasteam caci le-am pata puritatea.

As fi ipocrit daca as spune ca eu stau sa-i ascult pe toti pentru ca uneori imi este scarba sa le acord acea sansa.Insa stiu sigur ca incerc sa ma exclud din spiritul de turma si sa ma abtin din a rade de cineva.Se intampla sa rad la glume si sa nu ma pot abtine,uneori ele nu sunt deloc rautacioase insa chiar si asa ele pot jigni si pot rani.

Puritatea...unii poarta pe chipul lor o puritate angelica,iar daca chipul nu ii tradeaza,odata ce patrunzi in sufletul lor descoperi iubirea pura si stralucitoare si te indragostesti pe loc.As putea sa spun ca m-am indragostit iar? Sunt un vesnic indragostit si ma bucur si atunci cand soarele rasare puternic dintre nori,gandindu-ma ca acea sclipire vine de la zambetul unor persoane atat de dragi mie.
Sunt clipe in care as merge pur si simplu in parc sa privesc copacii si sa ascult cum canta pasarile,sa intind pe iarba sa privesc catre cer si sa simt vibratia naturii.Am vrut de atatea ori sa surpind in poze,ori in scris ori in muzica frumusetea naturii insa a fost in zadar anumite imagini caci anumite amitiri mai bine traiesc vesnic in amiterea noastra si raman unice.De ce pentru ca nimic nu le poate reda mai tarziu frumusetea lor naturala...ele sunt doar pentru moment si apoi devin trecut spre a te bucura cu amintirea lor.
Nu stiu cum arata puritatea in imaginea celorlalti si nici nu vreau sa stiu caci eu am propia mea imagine,imaginea EI.Imaginea celei care ma bucura atunci cand sunt trist,care ma linisteste atunci cand sunt nervos.Chipul ei imi da inspiratie sa scriu atunci cand ma pierd printre fiinte.Trupul ei ma tine in brate iar cuvintele ei ma alinta in compania mangaierilor.Inima EI ce aproape o aud cum bate chiar si cand nu sunt langa ea ma face sa fiu fericit si sa ma bucur de tot ce e in jurul meu.Ochii EI ce ma privesc rugatori sa mai raman alaturi de ea chiar si pentru o clipa ma fac sa ma simt iubit,sa stiu ca acolo undeva cineva chiar ma doreste.Cand spun puritate parca scanteind apare in ochii mei imaginea EI. O iubesc si chiar daca ea crede ca stie cat de puternic e acest sentiment,de fapt are decat o ideea vaga. Stiu ca apreciaza pe deplin chiar si atat cat isi imagineaza ea si la randu-i ma iubeste si pe cand toti ceilalti vor fi departe,ea nu ma va parasi niciodata asa cum si eu i-am fagaduit ei.



Vad in gandul meu doar al tau chip pur de fata
Ma intreb oare de ce-mi pictez alaturi de tine viata toata
Intr-un vis ce nu vroiam a-l mai visa candva
Vei fi tu oare cea ce il va adora?

Hai vino tu dulce vesnicie,aseaza-te peste noi
Ocroteste-ne iubirea chiar de va fi soare,chiar de vor fi ploi
Cu pasiune si dorinta arzatoare sa ma iubeasca mereu
Sa vad dorul in ochii ei ce ma vor vedea un zeu
Iar eu sa-i daruiesc tot ce e neimpartasit
In sufletul meu,taram uitat si parasit
Sa fie tot ce mi-am dorit chiar ea,
Ingerul care sa ma tina in brate cand se lasa seara