De mult incercam sa imi astern gandurile undeva unde altii sa citeasca si sa traiasca o zi la brat cu iubirea.Sa o priveasca in toata frumusetea ei,sa o poata privi macar o data prin ochii mei.Acum am primit ceea ce aveam nevoie,inca un motiv,inca un sut in fund care mi-a indreptat atentia spre singurul lucru care ma alina sau stie cu adevarat sa ma asculte...da doar ele traiesc cu mine,traiesc iubirea asa cum o traiesc eu....ele randurile ce sunt deja scrise si cele care se vor scrise dar nu cu cerneala ori cu simboluri digitale ci cu sentimente ce ard fiecare litera,fiecare cuvant,fiecare fraza.........
Incep sa scriu dupa ce am pus o melodie pe repeat iar si iar doar ca sa imi mai rasune si altceva in minte in afara de IUBIRE....insa degeaba ma desprind iar de realitate si cobor in lumea in care iubirea face legea...cobor in lumea mea unde nu sunt masini ci doar cuvinte ce trec in mare viteza incarcate fiind de sentimente grele ce au ca destinatie ecoul din mine iar mai apoi filele mult prea subtiri ca sa le poata sustine atunci cand asez pixul pe foaie,cel ce transforma sentimentele in cuvinte ce pot fi de multi citite dar de prea putini intelese.
Nu stiu cum se face dar povestind de lumea mea mi-a ajuns in minte urmatorul vers ,,Lately I've been hard to reach I've been too long on my own Everybody has a private world
Where they can be alone" asta poate unde melodia aceasta isi canta povestea pe repeat in difuzoare in timp ce eu imi scriu povestea mea.As vrea sa trec mai departe prin povestea mea dar iar atentia mea e captata de alte versuri,,I'm just so fuckin' depressed I just can seem to get out this slump If I could just get over this hump
But I need something to pull me out this dump I took my bruises, took my lumps".Chiar credeam sincer ca de aceasta data imi gasisem sufletul ce avea sa imi fie alaturi pentru mult timp,acel sufle ce avea sa ma ridice din lumea randurilor triste si avea sa imi daruiasca bucuria randurilor in care sa vorbesc despre minunatia iubirii.Poate chiar am intalnit acel suflet poate el se prezinta simplu prin chipul ei...dar e un suflet ce a fost ranit si acum poarta amprenta lacrimilor scurse de durere pe un obraz de copil de aceea ii este frica sa se deschida sa ma lase sa intru si sa-i pictez lumea cu iubirea ce zace neimpartasita in mine.Astazi mai mult ca niciodata parca ma regasesc din ce in ce mai mult printre versurile lui Eminem..."Yeah.... it's my life.... in my own words i guess..../Have you ever loved someone so much/You'd give an arm for/Not the expression/No, literally give an arm for/When they know they're your heart/And you know you were their armor/And you will destroy anyone who would try to harm her/But what happens when karma/Turns right around to bite you/And everything you stand for turns on you despite you/What happens when you become the main source of her pain"...nu am fost niciodata sursa durerii cuiva insa daca cineva ar fi fost in stare sa atinga ori sa provoace suferinta in lumea celei pe care o iubeam as fi fost in stare sa-l strivesc fara sa-i dau dreptul la cea mai mica explicatie.
Nu stiu nici macar de unde sa incep totul a fost de aceasta data atat de rapid incat sfarsitul si inceputul parca se contopesc unul cu celalalt doar ca sa lase in urma o poveste scurta dar frumoasa.Credeam si inca cred ca de aceasta data totul va fi diferit,simteam din parfumul ce se asternea peste noi intr-o seara tacuta pe o banca rece in vechiul Cismigiu.Eram acolo tacut,imbratisand fata ce o cunosteam de prea putin timp insa eram prea emotionat ca sa pot face altceva decat sa ii sarut fruntea si nasul...acel nasuc mic si simpatic.Am putut decat sa pun o intrebare rapida,,Si ti s-au aprins calcaiele"...eram prea emotionat ca sa pot sa intreb altfel...ca sa pot sa intreb altceva.Nu avea incredere ca se putea sa ma indragostesc de ea atat de rebede asa ca mi-a raspuns ceva mai mult in gluma.Acum era momentul ca ea sa imi sarute nasul inghetat de frigul ce se lasase peste tot numai peste sufletele noastre nu.M-am apropiat am primit un pupic timid pe nas dar buzele noastre strigau si se cereau impreunate...si iata-ma sarutand acum cele doua buze moi micute ale celei pe care o cunoscusem in urma cu doar cinci zile,ale celei care m-a facut sa cred parca in karma caci doar astfel se poate explica apropierea atat de rapida si nefireasca dintre noi si toate acele conversatii in care nu ne puteam dezlipi unul de celalalt.Aici incepea totul cu adevarat si ma intrebam cum era oare cu putiinta sa ma deschid atat de repede si sa ma indragostesc parca orbeste de acest suflet de copil.Am inceput sa imortalizam momente in zapada rece,dar ce ne pasa de cat de rece era parca o flacara de iubire ardea si ne facea sa zambim,sa uitam ca e rece si sa stam imbratisati cu fundul in zapada asteptand ca aparatul foto sa opreasca in timp acest moment.Iar acum imi dau defapt seama ca aceasta zana buna buna buna gasise astfel metoda prin care sa opreasca timpul pentru noi intrucat mereu glumeam ca a furat timpul si ca mai bine ar fi sa-l opreasca si sa petrecem impreuna cat mai mult.Plini de zapada aveam sa imortalizam un sarut strivindu-ne buzele si un alt sarut ocrotitor al ei pe frunte...si clipa in care stateam nas in nas asa cum ne propusesem.Clipe,momente,zambete,rasete,vise,sperante cu asta aveam sa ma aleg dupa aceasta zi minunata petrecuta impreuna,dar mai presus de toate astea aveam sa capat o amintire ce ma va urmari mult timp,amintirea privirii ei de nepatruns,privire ce parca spunea saruta-ma,privire ce parca cauta sa imi vada frumusetea,privire ce parea goala dar plina de intelesuri...privirea unor ochi jucausi si sclipitori.M-am deschis si m-am indragostit dupa numai cinci zile am lasat sentimentele sa ma invaluie nestiind ce va urma...nestiind si chiar daca as fi stiut as fi lasat sentimentele sa ma cuprinda doar ca sa traiesc o sera de magie cu o zana.Cand ne indreptam spre momentul in care avea sa ne desparta pentru doar cateva ore nici nu imi imaginam ca el ne va desparti si de povestea de iubire ce se nastea.Am condus-o spre statia de autobuz dar cu o puternica dorinta de a o tine langa mine iar cand calaul serii sosii si a deschis usile masinii ce avea s-o ia de langa mine am cautat in graba sa-i fur cat mai multe sarutari.M-am indragostit pana si de buzele ei moi,de sarutarea ei,de mirosul ei...era clar se meritau toate acestea caci simteam cum va dura mult si cum vom avea impreuna numai momente vesele.Zburam acum caci imi crescusera aripi la o ora pe care nu o mai petrecusem niciodata cu cineva sarutandu-ma intr-un parc.Am continuat sa conversam si de acasa totul devenea tot mai minunat tot mai plin de magie...inca nu imi venea sa cred,in mintea mea inca se spunea povestea celor cinci zile ce s-au petrecut de parca ne cunosteam de cinci secole.Eram doi gandacei verzi si simpatici si vom fi mereu.Venise timpul sa ne intalnim iar, dar de aceasta data in vis noi amandoi mergand la culcare avand in gand chipul celuilalt.In ziua ce a urmat m-am trezit obosit dar bucuros...ma trezisem cu gandul la ea si asta ma bucura...si nici macar eu nu puteam sa inteleg cum ma atasasem atat de repede...cum eram in stare sa iubesc in cel mai scurt timp.Asteptam sa apara sa intre pe mess,sa vorbim,sa povestim,sa ne spunem cuvinte frumoase,sa glumim,sa zambim dar intarzia sa apara si-i simteam lipsa de parca aveam mult timp petrecut in aceasta relatie...cum de imi era asa dor si cum de asteptam cu atata nerabdare sa apara nici macar eu nu-mi explic...era cea care fusese atat de deschisa cu mine si imi lasa de inteles ca ma place,era cea cu care am avut primul sarut neasteptat...era ea,era acel suflet pe care-l asteptam de mult,acea fata care sa imi dea ea de inteles ca ma place si sa nu muncesc eu sa aflu daca e asa...era ce imi doream...era cea careia credeam ca am sa-i spun pentru mult timp,,iubita mea"...insa doar credeam...sa mai continui sa cred asta nici eu nu stiu ci doar ea poate sa imi dea raspunsul la aceasta intrebare.Am ramas iar atasat si lipit de un suflet de copila,un suflet ranit ce simt ca-l pot face sa se bucure de iubirea in doi.La capatul asteptarii ce a durat parca o eternitate se facu lumina si ea aparu intristata si putin rece.Cui ii pasa putea sa fie un iceberg aveam suficienta caldura sa-l topesc si sa ajung la sufletul ei si sa-l fac sa zambeasca si chiar asa a fost...am facut-o sa uite de anumite lucruri intamplate...dar nu am putut sa-i ofer increderea necesara incat sa se deschida si sa se lase condusa de mine in dansul iubirii.Pacat as fi putut sa repar ce altii au stricat,as fi putut chiar as fi putut dar ea a ales sa nu isi asume riscul si sa sufere...nu avea de unde sa stie ca eu deja imi asumasem riscul stiind ca e posibil sa sufar si iata-ma acum aici dansand doar cu sentimentele ramase....nu avea de unde sa stie ca eu nu parasesc nici macar locurile de care ma indragostesc si cu atat mai mult sufletele...nu avea de unde sa stie ca aveam sa fiu eu acolo pentru ea cand lumea rea ar fi facut-o sa sufere...nu avea de unde sa stie........."stiu ca uneori lucrurile nu au sens pentru tine/dar hey, ce ti'a spus tati tot timpu' ?/stai dreapta micuta mea soldatica/si ascunde buza de sus/de ce plangi?/ma ai pe mine.../shhh,copilash mic, nu mai plange totul va fi bine/ascunde buza de sus tiam zis domnisoara/tati e aici cu tine sa te tina toata noaptea/stiu ca mami nu e aici si nu stiu de ce/ne simtim cum ne simtim in suflet/poate e cam aiurea, fetita dragalasha/dar iti promit ca va fi bine".
Mi-a soptit finalul a ceea ce se nascuse in cinci zile...dar am ales sa ma prefac ca nu imi pasa atat de tare si sa fug iarasi catre dorinta de a ramane prieteni buni in continuare si sa cladim o amicitie ft frumoasa...dar e greu si m-am saturat am nevoie de mult mai mult de atat...am nevoie de cineva care sa vrea sa traiasca iubirea cu mine fara sa sufere fara sa sufar...am nevoie de cineva doar pentru mine...cineva care sa ma aline,sa ma mangaie si sa ma sarute atunci cand cuvintele nu au niciun rost.Nestiind ce sa mai simt,ce sa mai exprim am fugit catre pat...am fugit acolo sa stau intins sa ma gandesc si sa scriu....insa nu rezistam vroiam sa vorbesc cu ea...ciudata atractie... .Scriam tacut incercand sa astern in randuri sau in versuri ce simteam,ce gandeam....si gandind prea mult la ce simteam am mai varsat iar o lacrima desi nu sufeream ci regretam nespus neincrederea ei fata de reusita unei relatii...regretam ca ii era teama sa fie sincera si cauta sa se scuze pentru ce dorea cand defapt poate chiar nu simtea aceasta frica fata de relatia cu mine.Am continuat sa scriu simtind cum lacrima se scurgea pe un obraz mic...la fel de mic precum cele cinci zile scurse intre noi dar care ne apropiasera atat de mult.In miezul noptii m-am ridica din pat precum un zombie din mormant si am cautat sa ajung cat mai rapid la ea...inca era pe mess...o lasasem singura atunci cand am fugit ca sa nu imi arat sentimentele ..dar acum vroiam sa ii spun ce simt am ales sa trimit un mail si apoi sa vorbesc cu ea...insa din nou tehnologia mi-a jucat feste si s-a oprit netul.Eram precum un leu in cusca ce avea dupa gratii o caprioara si nu putea ajunge la ea...caprioara fiind relatia din care m-as fi putut infrupta alaturi de ea fericit.M-am resemnat si am mers in patul meu ce cunoaste toate suferintele pe care le-am trait de-a lungul timpului...doar el a fost acolo sa ma sustina atunci cand eram in libera cadere...si a fost si de aceasta data.M-am trezit dimineata ca sa merg la scoala dar cine avea chef...asa ca am inventat un motiv si am ramas acasa ...prins intre peretii camerei...asteptand ca ea sa apara si sa-i vorbesc si chiar si in aceste momente in care scriu inca astept si parca sunt tarat prin spinii secundelor....dar asa mi-am ales sa fie cand mi-am asumat riscul de a ma indragosti...si cu toate acestea cei din jurul meu vor continua sa ma vada doar cu masca tipului glumet care nu sufera...dar cine va afla toate cele petrecute intr-un suflet de copil?Cea care va alege sa ma iubeasca si tot ea va afla cat este de frumoasa iubirea traita in bratele unui copil imbatranit dar sincer...caci nu am cazut prada ispitei de a minti.Am vazut-o o singura data,am petrecut o singura zi impreuna dar inca rasuna fiecare cuvant al ei,inca rasuna fiecare clipa in care a ras la cele spuse de mine...o singura data...o singura zi....si deja imi e dor de ea ?Deja vreau sa o vad si s-o imbratisez atunci cand o voi vedea?De ce?De ce sunt nevoit sa ii fiu un foarte bun prieten cand ii puteam fi mai mult de atat ?De ce sa nu ma pot bucura de magia unei relatii,de ce sufletele bune pe care le-as vrea in viata mea sunt ranite de neghiobi ce nu au stiut sa iubeasca si sa aprecieze?Nu pot sa inteleg dar imi ramane prietenia buna ce se va cladi intre noi,imi va ramane asta dar imi vor ramane mereu amintirea,visul si speranta ca va mai fi mai mult....asa se intampla cand alegi sa te indragostesti...dar nu voi regreta niciodata ca am sarutat acele buze...nu,niciodata... .Si iar mi-a venit in minte momentul in care am plecat spre casa dupa acea zi petrecuta impreuna si fredonam,,Ba ba da da Ba ba da da/Take a look at my girlfriend/She's the only one I got (ba ba da da)/Not much of a girlfriend/I never seem to get a lot (ba ba da da, ba ba da da)"...........dar acum nu mai e cea careia ii asociam termenul,,iubita mea"...oare va mai fi mai tarziu sau nu? cine stie...eu nu ...ea poate.Poate va avea curajul sa se indragosteasca si sa vrea.......
Iubesc ca nu sunt o persoana banala ci am invatat sa fiu om,am invatat sa iubesc intr-o lume plina de neoameni...pacat ca sufletele care m-ar face sa fiu parte a unui intreg fericit sunt si ele ranite si apoi nu mai au curajul de a iubi.Din nou mana mea dreapta e mai rece decat cea stanga,cerand parca si ea o alta mana care sa o tina atunci cand sufletele ar fugi jucause prin magia iubirii.
Si iar aud un glas spunand ,,8 ianuarie...trebuie sa tii minte data aceasta...poate nu iti aduci aminte".......,,you will be my valentine for many years from now on"......iubirea si joaca unor copii....
Pasi in doi de brat cu iubirea?O simpla iluzie a visurilor mele sau chiar se poate sa existe dar cu teama de a se deschide?
asta-i melodia ce o cantam pana acum putin timp...si o voi mai canta
gym class heroes cupid's chokehold
Asculta mai multe audio diverse
"In my shoes, just to see
What it's like, to be me I'll be you, let's trade shoes
Just to see what it'd be like to
Feel your pain, you feel mine
Go inside each other's mind
Just to see what we find
Look at shit through each other's eyes
But don't let 'em say you ain't beautiful oh"
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu