Azi sunt doar eu.

Azi nu mai e nimeni, sunt doar eu. Sunt inconjurat de atatea persoane si totusi ma inec in singuratatea mea. Vroiam sa evadez caci peretii camerelor ma strangeau precum un sicriu. Nu aveam pe nimeni langa mine sa ma mangaie. Afara adia un vant racoritor, era innorat dar eu nu eram langa ea se ne jucam impreuna acolo sus in spatele norilor. Vroiam sa evadez...nu, nu vroiam sa stau singur in casa. Toata linistea aceea ma omora cu picaturi mici de venin, ma facea sa ma cred nebun. Ma zbateam in agonia paranoiei mele.

Am pus mana pe telefon,sunam si nimeni nimic toti preferau sa stea in casa. Imi ramanea o singura persoana...EU. Mi-am luat rolele in picioare, mi-am pus castile si am plecat exact ca in melodie doar ca eu i-as fi raspuns numai ei.

Am ajuns in parc, nu ma dau cu rolele pe asfalt ci parca ma plimb pe deasupra viselor...le vad, le aud caci de acolo de jos ma striga dar sunt singur cu mine, iar visele nu sunt doar cu mine.Natura ma cheama, sunt in ea, vantul ma mangaie, pasarile se intreaba de ce azi sunt singur apoi ma alinta si ma fac sa zambesc. Merg mai departe lunecand printre ganduri cantandu-mi dragostea si iubirea mea nemarginita.

De mult aveam nevoie sa fiu doar eu cu mine sa gandesc, sa meditez si sa ma cert cu mine doar ca mai apoi sa ma impac.Ma las purtat nu stiu unde ma duc, nu am directie fara o mana care sa imi stranga mana si apoi cu cealalta sa-mi arate cu degetul incotro vom porni. Parfumul teilor ma ademeneste si ma duc in directia de unde vine...plutesc si privesc fascinat toate gandurile pe care azi le-am eliberat din mintea mea, le-am dat frau liber sa mearga fiecare incotro va pofti. Multe au plecat si as putea spune ca sunt un om lipsit de ganduri...si ce nu e bine? Am evadata si odata cu mine toate cele ascunse in mine.

Aveam nevoie de asta,iar acum nu mai sunt suparat ci relaxat si zambesc chiar fericit. Inchid ochii pentru putin timp,ii deschid si deodata ma vad ajuns in locul de unde venea parfumul de tei. Era un copac batran ce cu bunatate raspandea parfumul sau minunat facut din anii ce s-au scurs peste el, intocmai cum un batran ii invata pe cei mai tineri din experienta sa. Priveam fascinat la aces batran si simteam ca avea atatea sa ma invete si sa imi spuna. As fi stat la umbra sa ascultandu-i povestile mult timp si nu m-as fi plictisit.Zabusit de alergare cautam putina racoare iar el s-a oferit sa imi faca umbra si sa ma racoreasca.M-am asezat la umbra sa intre radacinile ce ieseau din pamant si parca ma imbratisau. Doamne iti multumesc pentru natura. Priveam in sus spre cerul patat doar de cativa nori caci acum se mai risipisera,ma pierdusem de mine, rataceam prin lume, rataceam printre amintiri atat de proaspete insa care valorau mai mult decat anii din viata multora.

Imi aduc aminte ca eram un ratacitor prin lume fara directie, fara sa stiu cum ma cheama, fara sa stiu cine sunt dar aveam cu mine peste tot un singur tovaras de drum ce era strigat de catre toti Amor. Era un tip foarte prietenos, foarte pasional si punea dragoste in tot ceea ce facea. Chiar si atunci cand pasea el pasea cu iubire si multumire fata de natura. Am ratacit mereu prin lumea doar in compania sa. In viata reala erau doar cateva clipe insa eu rataceam ca intr-un vis cu el prin lume si acumulam cunostiinte cat in multi ani de viata. In rataceala noastra am ajuns intamplator pe o insula ce aparea pe o singura harta ce era desenata doar in palma mea jumatate iar cealalta jumatate in palma ei. Era o altfel de insula, era totul neatins, nepatata macar de privirea oamenilor. Era galagie totul rasuna insa in toata aceasta galagie era o armonie linistitoare.

Cantecul insulei ma ademenea spre centru ei unde era un templu pazit de ingeri. Cand m-au zarit ei mi-au zambit iar unul din ei mi-a spus ,,In sfarsit ai gasit drumul catre ceea ce iti doreai atat de mult, in sfarsit ai reusit sa fii mai puternic si sa supui orice ispita". Ma intrebam ce a vrut sa spuna, in timp ce un altul mi-a soptit,, Urca aceste trepte la capatul lor dupa usile acelea te asteapta ea de atata timp, cheia e doar la tine si e singura ce se potriveste". Am urcat treptele si usile mi s-au deschis doar zambindu-le plin de fericire si entuziasm stiind ca acolo era ea. Ingerul imi spusese ca era ceea ce imi doream atat de mult,insa in visele mele nu imi imaginasem o 1ea atat de pura. O cunosteam atat de bine caci era construita exact ca dupa dorintele mele si totusi o cunosteam atat de putin caci in spatele dorintelor mele luasera nastere noi trasaturi independente ce mai tarziu aveam sa la descopar si sa le ador. Ea mi-a zambit larg mi-ar strans palmele, mi le-a pus in jurul ei lasandu-ma sa-i simt caldura abdomenului vrand sa ma cucereasca de parca nu o facuse deja si chiar ireversibil. De atunci tot dansam valsul iubirii si nu ne mai saturam si nu ne vom mai satura.

Am clipit si am revenit in prezent. Eram tot in bratele naturii si priveam cum cadeau atat de lent in dansul lor frunzele de tei. Praful sau galben plutea in aer pana ce ajungea pe hainele mele vrand parca astfel sa-si astearna povestile sale seculare pe mine asa cum si eu imi astern ideiile cu cerneala pe hartie. Tot asa si ea presarase pe mine pulberea ei magica, pulbere ce mi-a dat aripile cu care sa zbor spre ea atunci cand imi e dor. Dor imi e mereu si as zbura mereu catre ea insa uneori nu poate fi doar langa mine si atunci zbor doar la imaginea ei ce o port mereu in minte si cu toate acestea sufletul meu e mereu langa ea sa o vegheze.

Urmarind cu privirea doua frunze in dansul lor pana la sol am zarit in fata mea si locul de unde iau nastere toate visele mele, am zarit bancuta unde adesea obisnuim sa stam imbratisati si sa ne dezlipeasca buzele decat cateva soapte. Din senin ea aparu pe banca, am si uitat de povestile batranului tei si am fugit catre ea. Am vrut s-o ating dar s-a spart in mii de baloane de sapun care se ridicau spre cer si in interiorul carora eram noi doi sarutandu-ne...erau imaginile trecutului,prezentului si viitorului etern ce ne tineau mereu imbratisati. Nu fusese ea ci doar o viziune a mea si cu toate acestea imaginile din baloanele de sapun erau reale, stiu ca erau reale, simt ca erau reale.

Ma asez pe banca si zambesc din toata inima, ea chiar ma iubeste sincer cu toata puritatea ce sta pe chipul ei...simt ca va fi bine, simt ca va fi mereu alaturi de mine si vom fi fericiti mereu doar iubindu-ne, simt asta chiar daca nu e si ea acum cu mine pe bancuta.Asa zic si toti ceilalti ca vom fi mereu alaturi unul de altul, ca ea nu m va parasi...asa simte si fiinta ce mi-a dat nastere si tot asa ne vor si toti acei ingeri care ne canta atunci cand ne sarutam. O ador si ma adora,e ingerul meu, iar eu sunt al ei...ne iubim ca doi copii si din nou pacat ca nu e si ea acum aici langa mine. Pe o alta banca in fata mea stau alti indragostiti, ii privesc cateva secunde cu coada ochiului si zambesc in timp ce dorul creste in mine. Acum frigul a inceput sa ma invaluie si stiu ca acesta este semnul ca mica mea evadare urmeaza sa se termine si ca trebuie sa ma intorc caci asa am promis. Sunt bine chiar daca urmeaza sa ma intorc intre peretii casei, sunt linistit insa inainte sa plec as vrea doar ca ea sa fie aici pentru cateva clipe ca sa-i fur cateva sarutari si cateva imbratisari. Nu-i nimic, imi zic in mintea mea, caci ziua de maine mi-o va aduce in brate...si totusi mai e atat de mult pana maine. Clipele se scurg atat de greu cand ea nu e langa mine sa fure timpul.

Nu-mi ramane decat sa privesc cerul si stelele singur, iar ele sa ma priveasca si sa-mi cante...gata ma duc sa ma mai dau cu rolele prin parcul peste care s-a lasat seara si apoi voi merge acasa,ma voi pune in pat si o voi suna fie si doar sa-i aud glasul soptindu-mi ,,noapte buna iubi!"...Va fi minunat!!!

E asa racoare dupa atatea zile toride,parcul a capatat noi forme in intuneric dar nu imi este frica caci asta-i plimbarea cu mine si cu ea in gandurile mele si totul este atat de minunat si stralucitor.




Sunt nopti in care privesc singur pe cer
Sunt noptile in care sa nu te pierd e tot ce sper
Te-am intalnit intr-o seara si pe loc mi-ai zambit,
Iar (de) Atunci am stiuuut ca ma vei face fericit
Cand e la miiine in brate nu-i loc de cuvinte
Stiu ca dragostea toata cu trupul ei mi-o simte
Sii nu mai vreau (deloc) sa ma indragostec
O am pe ea si e tot ce imi doresc
Chipul ei e sclipirea din ochii mei
Ea e un inger si nu ai cum sa nu o vrei
Chipul ei e peste tot in mintea mea
Ma face sa zambesc si ii voi da toata dragostea
Ea e cea mai frumoasa stea,coborata printre noi
Langa mine as vrea mereu sa stea, o viata doar in doi
Si multa iubire sa curga peste noi


Luminile din casa toate s-au stins
Iar in locul lor cerul s-a aprins
Ce simt pentru ea e de nedescris
E iubita mea,ingerul ce aripa mi-a intins
Inimile in taina s-au unit,cand pentru prima oara palmele s-au atins

Alerg printre stele

Uneori mintea ne joaca feste, isi creaza o alta realitate cat am clipi si ne taraste prin tot felul de stari ale sufletului. Am negat atat de mult visele incat acum arareori ma mai insotesc in drumurile mele prin mealeagurile somnului.
Ma intreb cate persoane se intreaba cum sunt diminetile mele si cum sunt serile mele. Pentru mine parca fiecare dimineata e inceputul unei noi vieti. Viata ce vine dupa o alta cu un instinct primar transformat in imaginea ei ce pluteste in gandul meu. In timpul zilei se aduna atatea lucruri cotidiene ce imi incarca sufletul si ma pun la pat seara trimitandu-ma in lumea viselor. E ciudat dar dintre toate cele adunate, imaginea ei este cea ce primeaza intre toate pana in ultima clipa cand pleoapele mi se saruta spre a deschide portalul catre lumea viselor.

Chiar cand credeam ca am iubit cu toata fiinta mea,atunci a aparut ea spre a ma invata cum sa iubesc si mai mult. Nu stiu altii cum iubesc si cat iubesc. Stiu insa ca atunci cand eu incep sa iubesc nu am limite si nici margini. Imi cresc aripi, ma inalt pana sus intre stele ca un nebun unde ma las mangaiat de sclipirile lor. Uneori cele mai sclipitoare dintre stele imi provoaca sentimentele la intrecere. Ele incearca din rasputeri insa oricat de mult s-ar antrena nu au sorti de izbanda in a castiga aceasta cursa. Viteza de crestere a sentimentelor mele pentru cea mai frumoasa dintre stele nu are unitate de masura...pur si simplu creste atat de repede incat uneori nici macar eu nu realizez pana ce nu ajung din nou la steaua mea ce imi ofera cele mai divine imbratisari. Aceasta stea capata doar pentru mine forma de om, om cu chip angelic. Doar ochilor mei ea se arata sub aceasta forma, pentru toti ceilalti ea fiind doar o sclipire in inaltul cerului ce nu o vor putea atinge niciodata. Dintre toate fiintele de pe Pamant ea m-a ales pe mine sa fiu cel ce ii umple gandurile, cel care atunci cand se lasa seara s-o sarute de noapte buna, iar cand vin zorii s-o trezeasca cu picaturi de roua cazute dintre petale de crini, picaturi care sa-i alunece pe obrajii carnosi incet spre buze doar pentru a intampina sarutul meu. Ea m-a ales in aceeasi zi ca cea in care Dumnezeu a ales sa se odihneasca, ea a ales sufletul meu spre a se odihni in el si nemarginita sa iubire ce din acea clipa a fost doar a ei si a sclipirilor ei.

Atunci cand pornesti pe un drum nou ai anumite retineri iar temerile iti dau fiori reci pe spate ca si cum ai plecat intr-un razboi. Acum a fost altfel, zambetul ei copilaros ce este atat de pur m-a facut sa ma las purtat de visare catre ea. Acum nu mai simt doar o simpla strangere de mana, acum palmele noastre se imbratiseaza strans in dansul iubirii. Ziua noi de acolo din spatele cerului ne jucam si pictam cu degetul printre nori aratandu-ne cat tinem unul la celalalt doar prin gesturi, cuvintele fiind prea sarace pentru a putea exprima sentimentele in toata profunzimea lor. Mainile se pierd pe meleagurile trupurilor in joaca lor doar pentru a se regasi mai apoi pline de bucurie in imbratisarile patimase acoperite de sarutari. Fericirea ce o radiam este atat de puternica incat cei ce sunt din acelasi loc precum dragul meu serafim, acopera uneori Pamantul cu o patura de nori ca cei de acolo de jos sa poata zari o parte din fericirea ce o emanam. Iar acele zile in care ei nu pot ridica ochii spre cer sunt din cauza noastra si ar trebuii sa le cerem iertare, insa dragostea nu are de ce sa se scuze.

Eram o corabie ce plutea solitara pe ape ce ascundeau in adancuri o lume a sirenelor. Cantecele erau atat de inselatoare. Sunau din adancuri pana in urechile corabierilor mei ce cu greu reuseau sa nu se lase prinsi in mrejele cantecelor seculare ce i-au sedus pe atatia spre a-i scufunda cu tot cu corabiile lor. Chiar atunci cand eram pe cale sa imi pierd toti carabierii, parca de nicaieri s-a iscant un vant ce mi-a suflat in vela si m-a dus departe de toate acele cantece inselatoare. Odata scapat din acele ape atat de curate in aparenta,am ajuns sa plutesc in ape de un calm deplin, iar pe langa mine inotau voioase toate creturile adancurilor dorind sa-mi asculte povestile. Povestile aventurilor mele le captivau si simteam bucuria lor prin freamatul valurilor.

Eram o creatura ciudata pentru toate aceste fiinte minunate, unele m-au crezut chiar intruchiparea nebuniei. Stiau insa ca nu mint caci aduceam cu mine parfumul al carui miros nu l-au simtit in alta parte decat in lumea lor.
In panzele mele adierile vantului nu mai suierau inspaimantator. Acum ele devenisera locul de unde luau nastere cele mai tainice cantece ce purtau in lume cu ele sentimente pure pline de patos. Pana sa ajung in acest port ce apartinea unei anume doamne pe nume Iubirea, nu am putut niciodata sa las ancora fara sa fiu temator. Aici am ancorat lipsit de orice teama, simtind parca cum curand aveam ca eu sa fiu legenda acestui port,iar numele meu sa fie si noul lui nume. Stiam in lungile mele calatorii lipsite de o mana care sa-mi tina carma ,ca daca ma voi lasa purtat de acea stea aveam sa ajung intr-un final in acest port multdorit inca de cand am simtit atingerea primului val. Am trecut prin ape pline de remora dar nici macar ei nu m-au putut opri din drumul meu catre apele acestui port unde aveam sa-mi traiesc vesnicia. Portul ma dorea si el de mult, strigandu-ma cu o voce de fata ce isi canta dorul prin cantecul balenelor.
Se facuse seara, iar in portul meu domnea o deplina armonie si dragostea ce ne lega era cantata de glasul greierilor. Cinocefalii nu mai erau loiali Regelui Soare ci cu strigatele lor ne ghidau prin noapte spre a ne feri de orice pericole. Regele Soare nu era suparat pe ei caci acum ne avea pe noi doi,eu o corabie batrana si portul meu mult dorit, iar noi cu dragostea ce ne lega ii ghidam acum drumurile sale prin noapte spre a rasi in zori din nou pe cer.
Intr-una din zile pe cand valurile din port imi mangaiau simtirile,coborat parca de nicaier un glas de de copila imi rasuna in panzele intise spre cer. Am fost trezit de glasul ei ce mi-a cantat in ureche cel mai frumos si vechi cantec, cantat doar zeilor. Mi-a cantat simplu dar atat de senzual, atat de feminin, atat de profund, atat de sincer ,,te iubesc". Eram nedumerit...cum totul fusese doar un vis? Aveam forma de om, in brate strangeam un inger serafim ce ma saruta cu pofta si imi soptea ca e doar al meu si eu doar al ei. Ea era portul meu cu toate minunile din el. Vibratia fericirii ce o simteam transmisa prin valuri de toate acele fiinte era de faptul tremurul trupului meu prin care alerga fericirea.

E doar un copil al carui chip e inconjurat de o aura a puritatii. E ea, cea care cu un sarut imi daruieste eternitatea si fericirea ce am cautat-o mereu. E cea a carei atingere ini gadila toate simtirile. E cea ce imi intinde mana plina de fericire, iar eu o intind pe a mea plina de iubire si inimile ne pulseaza in strangerile palmelor. Era o ea si eram un eu dar acum am devenit un noi, ba chiar un eu ce simt ca nu se va mai pierde caci el se scalda sub razele iubirii noastre. Ea este cea ce mi-o doream,iar eu sper ca tot ce isi dorea si sunt doar al ei...iar ea,ea e doar a mea.


Este oare cu putiinta sa existe in noi captiv
Invelit in vesmant divin un prunc de serafim?
Ce ne asteapta ca prin negurile iubirii sa-l gasim
Ascultand doar de sentimentul nativ

Serafimul meu a inaltat panzele corabiilor din mine
Insa spre marea mea uimire
Nu mi-a daruit plutire ci in zbor vesnica fericire
Acoperita de sarutari ce imi spun ca va fi bine

..............................................

Declaratii scrise cu degetul pe geam
Departe sunt momentele in care singur plangeam
Aburul de pe geam si iubirea e tot ce am
Ne amuza momentele in care ne inganam
Momentele adolescentine ne lasa amintiri placute
Iar eu simt ca doar cu tine clipele vietii nu sunt pierdute

La o cafea cu Iubirea. El o vrea doar pe ea!

Stiu sigur iubirea umbla hoinara prin lume si leaga oamenii intre ei dupa bunul ei plac,caci de aceea se si spune ca dragostea este oarba. Ni se intampla sa ne cada cineva cu tronc si atunci ne cresc aripi, iar in urmatoarea clipa zburam din cuibul nostru ce e rece fara de o alta persoana.

Doua suflete inaripate incep sa se piarda in dansul iubirii uitand de timp ca mai apoi glumind sa se acuze unul pe celalalt ca au furat timpul. Doua suflete jucause nu mai vad petrecerea din jurul lor ci se distreaza jucandu-se copilaros cu baloane. Baloanele ce se sparg sunt precum niste focuri de artificii ce unesc doua priviri intr-una singura,intr-un singur punct...dragostea. Sunetul spargerii lor e de moment insa in urma sa ramane un ecou al inceputului,intiparit in mine.
Primele atingeri ale trupurilor sunt atat de tremuratoare si fiecare strangere a palmelor naste cate o noua provocare pana cand totul e evident....buzele se doresc. Buzele lui si ale ei se doresc si isi striga setea cand ultimile picaturi de apa se gasesc pe buzele ei si ale lui. Toate se intampla parca intra-adins doar ca ei sa fie fericiti.
Mai apoi cand agitatia celor din jur le strica armonia, cele doua suflete se vor a fi singure pentru a se juca in intimitatea lor. Mainile lui se pierd in parul frumoasei lui,iar trupul lui este acum singura perna pe care ea vrea sa isi mai astearna capul seara si sa zambeasca gandind la faptul ca si in ziua ce va veni el va fi tot al ei. Da,el stie se vrea pururi sa fie doar al ei dar traieste vesnic cu teama de a nu o pierde. De ar putea ar fugi oricand doar cu ea pe o insula pustie unde lumea rea sa nu le pateze dragostea.
Se intampla atat de repede totul in iubire. Uneori flacara arde cu putere inca de la primele clipe,iar mai apoi se stinge ca si cum n-ar fi fost. Alteori flacara arde usor dar cu aceeasi intensitate,in timp ea devenind tot mai mare insa nestingandu-se niciodata caci are surse interminabile. Cand soaptele tac doar pentru a lasa buzele sa se imbratiseze el se intreaba daca flacara lor este aceea ce nu se stinge niciodata,gandind ca este atat de norocos sa aiba o astfel de fiinta langa el.

Sunt fericiti impreuna si tot ce isi doresc sunt mai multe clipe doar pentru ei,clipe ce oricat de mult s-ar imparti la doi sa fie tot interminabile. El fara ea se imagineaza ca fiind doar o frunza cazuta si purtata de vant departe...atat de departe de copacul ce pana in urma cu cateva clipe o hranea. Asa e el in clipele in care nu e langa ea,cea ce il hraneste cu iubirea dupa care a flamanzit atat timp.
La spectacolele obisnuite noi nu suntem nimic mai mult decat niste privitori insa in spectacolul iubirii oricine poate fi protagonist si sa faca un adevarat show ce sa-i lase pe ceilalti cu gura cascata. Totul in schimbul unui gram de increderea in ea,in doamna sfanta Iubire. Trebuie sa stim ca nu va fi vina ei daca unul dintre cei doi neincrezator ar lasa mana celuilalt singura,alegand sa fie zaua rupta dintr-un lant de care atarna atata iubire. Iubirea sigur te va purta mai apoi pe meleagurile ei pline de frumuseti daca vei avea increde in ea, sa te lasi iar purtat in valurile ei. Dar de ce asa, de ce unii nu au incredere si aleg sa iasa din aces minunat joc?

De as putea sa stau la o cafea cu Iubirea as avea atatea intrebari pe care sa i le adresez incat mai apoi de la atatea cafele baute impreuna, amandoi am avea probleme cu inima.
Uneori sau poate mai mereu doamna Iubire ia locul mintii mele si raspunde intrebarilor sufletului meu. La o singura intrebare niciodata nu mi-a raspuns si oricat de mult as fi incercat sa o ocolesc si sa nu se prinda mereu si-a dat seama si a fugit la auzul acestei intrebari. Am vrut intotdeauna sa o intreb de ce unii nu pot fi statornici in jocul ei in timp ce altii raman pururi ancorati pe taramurile ei ramanand ca adulti niste romantici,iar ca niste copii raman doar niste zburdalnici ce nu se satura de jocul dragostei.

Revin acum la el,cel de mai sus,cel atat de indragostit de ea,cea ce ii este jumatate de ceva timp acum. Ma intreb de unde are el atata energie sa se joace in dragoste fara sa ia macar o pauza in care sa isi potoleasca setea. De unde atata patos in el inca de cand era mic? Cum de l-a putut chinuii pe el Iubirea atat de mult cand pe altii ce erau de-o seama cu el nu i-a atins macar?! Au trait in el oare dintotdeauna un copil zburdalnic,un adolescent vesnic cu capul in nori si indragostit,un adult plin de patos ce isi daruieste atat sufletul cat si trupul iubitei lui, iar pe langa cei trei si un batran cu parul de un alb angelic ce lasa sa se inteleaga intelepciunea acumulata in toti anii vietii sale ce au curs prin vaile ridurilor de pe fruntea sa.? El o vrea doar pe ea,cea in ai carei ochi a vazut pentru intaia oara scaparand in nuante de verde,albastru si galben iubirea pura si profunda ce a cautat-o mereu. El nu vrea decat o ea cu care sa se joace,o ea care sa viseze alaturi de el si sa fie vesnic indragostita de el. El o vrea pe ea sa-l gadile,sa-l mangaie sa-l alinte cu vorbe dulci,sa-i spuna cat este de frumos si cat il doreste. El vrea ca ea sa-l sarute plina de pasiune,in stransoare imbratisarilo sa-i simta rasuflarea infierbantata de iubire,sa o simta tremurand de fericire langa el. El vrea sa simta vibratia inimii ei in dansul fericirii lor. El vrea ca ea sa nu oboseasca niciodata si sa aiba mereu energia si bucuria sa la fiecare vorba,la fiecare vedere indiferent de ora,indiferent de ce orice altceva ar face. El vrea ca ochii ei senini in care se gaseste viata si iubirea cea geloasa sa-l priveasca uneori cum adoarme in bratele ei...el vrea sa o sarute pe frunte de noapte buna si sa fie perna ei,vrea sa fie sarutat pe frunte de ea,iar ea sa-i fie patura calduroasa cu care sa se inveleasca. Toate aceste dorinte s-au picurat in timp in sufletul sau si acum se pare ca el vrea atat de multe insa el nu vrea decat dragostea in toate formele ei. El o vrea pe ea,vrea frumusetea ei,vrea puritatea ei,vrea ca dorintele ei sa fie si ale lui, vrea ca toata iubirea ei sa fie a lui,iar iubirea sa sa fie toata doar a ei si toate le vrea pentru totdeauna.
El spera doar ca toate aceste dorinte sa fie si ale ei si ar vrea poate uneori ca si ea sa-i promita ca nu-l va parasi daca el nu o va face,asa cum si el a promis. Ar vrea sa nu-i spuna ca nu poate stii ce va fi ci visatoare sa-si lase sufletul lipit de sufletul lui si sa-i promita. El o vrea doar pe ea caci o iubeste!


La doamna iubire le gasim pe toate puritate, armonie, seninatate, amor, pasiune, patos, frumusete, visare, joaca, umanitate, fluturasi, viata, caldura, fericire, chimie, fizica, matematica, filozofie, intelepciune, divinitate, iertare, durere si apoi iar fericire.... . Toate doar la doamna Iubire si la flama de smarald din ochii iubitei lui.