Azi sunt doar eu.

Azi nu mai e nimeni, sunt doar eu. Sunt inconjurat de atatea persoane si totusi ma inec in singuratatea mea. Vroiam sa evadez caci peretii camerelor ma strangeau precum un sicriu. Nu aveam pe nimeni langa mine sa ma mangaie. Afara adia un vant racoritor, era innorat dar eu nu eram langa ea se ne jucam impreuna acolo sus in spatele norilor. Vroiam sa evadez...nu, nu vroiam sa stau singur in casa. Toata linistea aceea ma omora cu picaturi mici de venin, ma facea sa ma cred nebun. Ma zbateam in agonia paranoiei mele.

Am pus mana pe telefon,sunam si nimeni nimic toti preferau sa stea in casa. Imi ramanea o singura persoana...EU. Mi-am luat rolele in picioare, mi-am pus castile si am plecat exact ca in melodie doar ca eu i-as fi raspuns numai ei.

Am ajuns in parc, nu ma dau cu rolele pe asfalt ci parca ma plimb pe deasupra viselor...le vad, le aud caci de acolo de jos ma striga dar sunt singur cu mine, iar visele nu sunt doar cu mine.Natura ma cheama, sunt in ea, vantul ma mangaie, pasarile se intreaba de ce azi sunt singur apoi ma alinta si ma fac sa zambesc. Merg mai departe lunecand printre ganduri cantandu-mi dragostea si iubirea mea nemarginita.

De mult aveam nevoie sa fiu doar eu cu mine sa gandesc, sa meditez si sa ma cert cu mine doar ca mai apoi sa ma impac.Ma las purtat nu stiu unde ma duc, nu am directie fara o mana care sa imi stranga mana si apoi cu cealalta sa-mi arate cu degetul incotro vom porni. Parfumul teilor ma ademeneste si ma duc in directia de unde vine...plutesc si privesc fascinat toate gandurile pe care azi le-am eliberat din mintea mea, le-am dat frau liber sa mearga fiecare incotro va pofti. Multe au plecat si as putea spune ca sunt un om lipsit de ganduri...si ce nu e bine? Am evadata si odata cu mine toate cele ascunse in mine.

Aveam nevoie de asta,iar acum nu mai sunt suparat ci relaxat si zambesc chiar fericit. Inchid ochii pentru putin timp,ii deschid si deodata ma vad ajuns in locul de unde venea parfumul de tei. Era un copac batran ce cu bunatate raspandea parfumul sau minunat facut din anii ce s-au scurs peste el, intocmai cum un batran ii invata pe cei mai tineri din experienta sa. Priveam fascinat la aces batran si simteam ca avea atatea sa ma invete si sa imi spuna. As fi stat la umbra sa ascultandu-i povestile mult timp si nu m-as fi plictisit.Zabusit de alergare cautam putina racoare iar el s-a oferit sa imi faca umbra si sa ma racoreasca.M-am asezat la umbra sa intre radacinile ce ieseau din pamant si parca ma imbratisau. Doamne iti multumesc pentru natura. Priveam in sus spre cerul patat doar de cativa nori caci acum se mai risipisera,ma pierdusem de mine, rataceam prin lume, rataceam printre amintiri atat de proaspete insa care valorau mai mult decat anii din viata multora.

Imi aduc aminte ca eram un ratacitor prin lume fara directie, fara sa stiu cum ma cheama, fara sa stiu cine sunt dar aveam cu mine peste tot un singur tovaras de drum ce era strigat de catre toti Amor. Era un tip foarte prietenos, foarte pasional si punea dragoste in tot ceea ce facea. Chiar si atunci cand pasea el pasea cu iubire si multumire fata de natura. Am ratacit mereu prin lumea doar in compania sa. In viata reala erau doar cateva clipe insa eu rataceam ca intr-un vis cu el prin lume si acumulam cunostiinte cat in multi ani de viata. In rataceala noastra am ajuns intamplator pe o insula ce aparea pe o singura harta ce era desenata doar in palma mea jumatate iar cealalta jumatate in palma ei. Era o altfel de insula, era totul neatins, nepatata macar de privirea oamenilor. Era galagie totul rasuna insa in toata aceasta galagie era o armonie linistitoare.

Cantecul insulei ma ademenea spre centru ei unde era un templu pazit de ingeri. Cand m-au zarit ei mi-au zambit iar unul din ei mi-a spus ,,In sfarsit ai gasit drumul catre ceea ce iti doreai atat de mult, in sfarsit ai reusit sa fii mai puternic si sa supui orice ispita". Ma intrebam ce a vrut sa spuna, in timp ce un altul mi-a soptit,, Urca aceste trepte la capatul lor dupa usile acelea te asteapta ea de atata timp, cheia e doar la tine si e singura ce se potriveste". Am urcat treptele si usile mi s-au deschis doar zambindu-le plin de fericire si entuziasm stiind ca acolo era ea. Ingerul imi spusese ca era ceea ce imi doream atat de mult,insa in visele mele nu imi imaginasem o 1ea atat de pura. O cunosteam atat de bine caci era construita exact ca dupa dorintele mele si totusi o cunosteam atat de putin caci in spatele dorintelor mele luasera nastere noi trasaturi independente ce mai tarziu aveam sa la descopar si sa le ador. Ea mi-a zambit larg mi-ar strans palmele, mi le-a pus in jurul ei lasandu-ma sa-i simt caldura abdomenului vrand sa ma cucereasca de parca nu o facuse deja si chiar ireversibil. De atunci tot dansam valsul iubirii si nu ne mai saturam si nu ne vom mai satura.

Am clipit si am revenit in prezent. Eram tot in bratele naturii si priveam cum cadeau atat de lent in dansul lor frunzele de tei. Praful sau galben plutea in aer pana ce ajungea pe hainele mele vrand parca astfel sa-si astearna povestile sale seculare pe mine asa cum si eu imi astern ideiile cu cerneala pe hartie. Tot asa si ea presarase pe mine pulberea ei magica, pulbere ce mi-a dat aripile cu care sa zbor spre ea atunci cand imi e dor. Dor imi e mereu si as zbura mereu catre ea insa uneori nu poate fi doar langa mine si atunci zbor doar la imaginea ei ce o port mereu in minte si cu toate acestea sufletul meu e mereu langa ea sa o vegheze.

Urmarind cu privirea doua frunze in dansul lor pana la sol am zarit in fata mea si locul de unde iau nastere toate visele mele, am zarit bancuta unde adesea obisnuim sa stam imbratisati si sa ne dezlipeasca buzele decat cateva soapte. Din senin ea aparu pe banca, am si uitat de povestile batranului tei si am fugit catre ea. Am vrut s-o ating dar s-a spart in mii de baloane de sapun care se ridicau spre cer si in interiorul carora eram noi doi sarutandu-ne...erau imaginile trecutului,prezentului si viitorului etern ce ne tineau mereu imbratisati. Nu fusese ea ci doar o viziune a mea si cu toate acestea imaginile din baloanele de sapun erau reale, stiu ca erau reale, simt ca erau reale.

Ma asez pe banca si zambesc din toata inima, ea chiar ma iubeste sincer cu toata puritatea ce sta pe chipul ei...simt ca va fi bine, simt ca va fi mereu alaturi de mine si vom fi fericiti mereu doar iubindu-ne, simt asta chiar daca nu e si ea acum cu mine pe bancuta.Asa zic si toti ceilalti ca vom fi mereu alaturi unul de altul, ca ea nu m va parasi...asa simte si fiinta ce mi-a dat nastere si tot asa ne vor si toti acei ingeri care ne canta atunci cand ne sarutam. O ador si ma adora,e ingerul meu, iar eu sunt al ei...ne iubim ca doi copii si din nou pacat ca nu e si ea acum aici langa mine. Pe o alta banca in fata mea stau alti indragostiti, ii privesc cateva secunde cu coada ochiului si zambesc in timp ce dorul creste in mine. Acum frigul a inceput sa ma invaluie si stiu ca acesta este semnul ca mica mea evadare urmeaza sa se termine si ca trebuie sa ma intorc caci asa am promis. Sunt bine chiar daca urmeaza sa ma intorc intre peretii casei, sunt linistit insa inainte sa plec as vrea doar ca ea sa fie aici pentru cateva clipe ca sa-i fur cateva sarutari si cateva imbratisari. Nu-i nimic, imi zic in mintea mea, caci ziua de maine mi-o va aduce in brate...si totusi mai e atat de mult pana maine. Clipele se scurg atat de greu cand ea nu e langa mine sa fure timpul.

Nu-mi ramane decat sa privesc cerul si stelele singur, iar ele sa ma priveasca si sa-mi cante...gata ma duc sa ma mai dau cu rolele prin parcul peste care s-a lasat seara si apoi voi merge acasa,ma voi pune in pat si o voi suna fie si doar sa-i aud glasul soptindu-mi ,,noapte buna iubi!"...Va fi minunat!!!

E asa racoare dupa atatea zile toride,parcul a capatat noi forme in intuneric dar nu imi este frica caci asta-i plimbarea cu mine si cu ea in gandurile mele si totul este atat de minunat si stralucitor.




Sunt nopti in care privesc singur pe cer
Sunt noptile in care sa nu te pierd e tot ce sper
Te-am intalnit intr-o seara si pe loc mi-ai zambit,
Iar (de) Atunci am stiuuut ca ma vei face fericit
Cand e la miiine in brate nu-i loc de cuvinte
Stiu ca dragostea toata cu trupul ei mi-o simte
Sii nu mai vreau (deloc) sa ma indragostec
O am pe ea si e tot ce imi doresc
Chipul ei e sclipirea din ochii mei
Ea e un inger si nu ai cum sa nu o vrei
Chipul ei e peste tot in mintea mea
Ma face sa zambesc si ii voi da toata dragostea
Ea e cea mai frumoasa stea,coborata printre noi
Langa mine as vrea mereu sa stea, o viata doar in doi
Si multa iubire sa curga peste noi


Luminile din casa toate s-au stins
Iar in locul lor cerul s-a aprins
Ce simt pentru ea e de nedescris
E iubita mea,ingerul ce aripa mi-a intins
Inimile in taina s-au unit,cand pentru prima oara palmele s-au atins