La o cafea cu Iubirea. El o vrea doar pe ea!

Stiu sigur iubirea umbla hoinara prin lume si leaga oamenii intre ei dupa bunul ei plac,caci de aceea se si spune ca dragostea este oarba. Ni se intampla sa ne cada cineva cu tronc si atunci ne cresc aripi, iar in urmatoarea clipa zburam din cuibul nostru ce e rece fara de o alta persoana.

Doua suflete inaripate incep sa se piarda in dansul iubirii uitand de timp ca mai apoi glumind sa se acuze unul pe celalalt ca au furat timpul. Doua suflete jucause nu mai vad petrecerea din jurul lor ci se distreaza jucandu-se copilaros cu baloane. Baloanele ce se sparg sunt precum niste focuri de artificii ce unesc doua priviri intr-una singura,intr-un singur punct...dragostea. Sunetul spargerii lor e de moment insa in urma sa ramane un ecou al inceputului,intiparit in mine.
Primele atingeri ale trupurilor sunt atat de tremuratoare si fiecare strangere a palmelor naste cate o noua provocare pana cand totul e evident....buzele se doresc. Buzele lui si ale ei se doresc si isi striga setea cand ultimile picaturi de apa se gasesc pe buzele ei si ale lui. Toate se intampla parca intra-adins doar ca ei sa fie fericiti.
Mai apoi cand agitatia celor din jur le strica armonia, cele doua suflete se vor a fi singure pentru a se juca in intimitatea lor. Mainile lui se pierd in parul frumoasei lui,iar trupul lui este acum singura perna pe care ea vrea sa isi mai astearna capul seara si sa zambeasca gandind la faptul ca si in ziua ce va veni el va fi tot al ei. Da,el stie se vrea pururi sa fie doar al ei dar traieste vesnic cu teama de a nu o pierde. De ar putea ar fugi oricand doar cu ea pe o insula pustie unde lumea rea sa nu le pateze dragostea.
Se intampla atat de repede totul in iubire. Uneori flacara arde cu putere inca de la primele clipe,iar mai apoi se stinge ca si cum n-ar fi fost. Alteori flacara arde usor dar cu aceeasi intensitate,in timp ea devenind tot mai mare insa nestingandu-se niciodata caci are surse interminabile. Cand soaptele tac doar pentru a lasa buzele sa se imbratiseze el se intreaba daca flacara lor este aceea ce nu se stinge niciodata,gandind ca este atat de norocos sa aiba o astfel de fiinta langa el.

Sunt fericiti impreuna si tot ce isi doresc sunt mai multe clipe doar pentru ei,clipe ce oricat de mult s-ar imparti la doi sa fie tot interminabile. El fara ea se imagineaza ca fiind doar o frunza cazuta si purtata de vant departe...atat de departe de copacul ce pana in urma cu cateva clipe o hranea. Asa e el in clipele in care nu e langa ea,cea ce il hraneste cu iubirea dupa care a flamanzit atat timp.
La spectacolele obisnuite noi nu suntem nimic mai mult decat niste privitori insa in spectacolul iubirii oricine poate fi protagonist si sa faca un adevarat show ce sa-i lase pe ceilalti cu gura cascata. Totul in schimbul unui gram de increderea in ea,in doamna sfanta Iubire. Trebuie sa stim ca nu va fi vina ei daca unul dintre cei doi neincrezator ar lasa mana celuilalt singura,alegand sa fie zaua rupta dintr-un lant de care atarna atata iubire. Iubirea sigur te va purta mai apoi pe meleagurile ei pline de frumuseti daca vei avea increde in ea, sa te lasi iar purtat in valurile ei. Dar de ce asa, de ce unii nu au incredere si aleg sa iasa din aces minunat joc?

De as putea sa stau la o cafea cu Iubirea as avea atatea intrebari pe care sa i le adresez incat mai apoi de la atatea cafele baute impreuna, amandoi am avea probleme cu inima.
Uneori sau poate mai mereu doamna Iubire ia locul mintii mele si raspunde intrebarilor sufletului meu. La o singura intrebare niciodata nu mi-a raspuns si oricat de mult as fi incercat sa o ocolesc si sa nu se prinda mereu si-a dat seama si a fugit la auzul acestei intrebari. Am vrut intotdeauna sa o intreb de ce unii nu pot fi statornici in jocul ei in timp ce altii raman pururi ancorati pe taramurile ei ramanand ca adulti niste romantici,iar ca niste copii raman doar niste zburdalnici ce nu se satura de jocul dragostei.

Revin acum la el,cel de mai sus,cel atat de indragostit de ea,cea ce ii este jumatate de ceva timp acum. Ma intreb de unde are el atata energie sa se joace in dragoste fara sa ia macar o pauza in care sa isi potoleasca setea. De unde atata patos in el inca de cand era mic? Cum de l-a putut chinuii pe el Iubirea atat de mult cand pe altii ce erau de-o seama cu el nu i-a atins macar?! Au trait in el oare dintotdeauna un copil zburdalnic,un adolescent vesnic cu capul in nori si indragostit,un adult plin de patos ce isi daruieste atat sufletul cat si trupul iubitei lui, iar pe langa cei trei si un batran cu parul de un alb angelic ce lasa sa se inteleaga intelepciunea acumulata in toti anii vietii sale ce au curs prin vaile ridurilor de pe fruntea sa.? El o vrea doar pe ea,cea in ai carei ochi a vazut pentru intaia oara scaparand in nuante de verde,albastru si galben iubirea pura si profunda ce a cautat-o mereu. El nu vrea decat o ea cu care sa se joace,o ea care sa viseze alaturi de el si sa fie vesnic indragostita de el. El o vrea pe ea sa-l gadile,sa-l mangaie sa-l alinte cu vorbe dulci,sa-i spuna cat este de frumos si cat il doreste. El vrea ca ea sa-l sarute plina de pasiune,in stransoare imbratisarilo sa-i simta rasuflarea infierbantata de iubire,sa o simta tremurand de fericire langa el. El vrea sa simta vibratia inimii ei in dansul fericirii lor. El vrea ca ea sa nu oboseasca niciodata si sa aiba mereu energia si bucuria sa la fiecare vorba,la fiecare vedere indiferent de ora,indiferent de ce orice altceva ar face. El vrea ca ochii ei senini in care se gaseste viata si iubirea cea geloasa sa-l priveasca uneori cum adoarme in bratele ei...el vrea sa o sarute pe frunte de noapte buna si sa fie perna ei,vrea sa fie sarutat pe frunte de ea,iar ea sa-i fie patura calduroasa cu care sa se inveleasca. Toate aceste dorinte s-au picurat in timp in sufletul sau si acum se pare ca el vrea atat de multe insa el nu vrea decat dragostea in toate formele ei. El o vrea pe ea,vrea frumusetea ei,vrea puritatea ei,vrea ca dorintele ei sa fie si ale lui, vrea ca toata iubirea ei sa fie a lui,iar iubirea sa sa fie toata doar a ei si toate le vrea pentru totdeauna.
El spera doar ca toate aceste dorinte sa fie si ale ei si ar vrea poate uneori ca si ea sa-i promita ca nu-l va parasi daca el nu o va face,asa cum si el a promis. Ar vrea sa nu-i spuna ca nu poate stii ce va fi ci visatoare sa-si lase sufletul lipit de sufletul lui si sa-i promita. El o vrea doar pe ea caci o iubeste!


La doamna iubire le gasim pe toate puritate, armonie, seninatate, amor, pasiune, patos, frumusete, visare, joaca, umanitate, fluturasi, viata, caldura, fericire, chimie, fizica, matematica, filozofie, intelepciune, divinitate, iertare, durere si apoi iar fericire.... . Toate doar la doamna Iubire si la flama de smarald din ochii iubitei lui.