Alerg printre stele

Uneori mintea ne joaca feste, isi creaza o alta realitate cat am clipi si ne taraste prin tot felul de stari ale sufletului. Am negat atat de mult visele incat acum arareori ma mai insotesc in drumurile mele prin mealeagurile somnului.
Ma intreb cate persoane se intreaba cum sunt diminetile mele si cum sunt serile mele. Pentru mine parca fiecare dimineata e inceputul unei noi vieti. Viata ce vine dupa o alta cu un instinct primar transformat in imaginea ei ce pluteste in gandul meu. In timpul zilei se aduna atatea lucruri cotidiene ce imi incarca sufletul si ma pun la pat seara trimitandu-ma in lumea viselor. E ciudat dar dintre toate cele adunate, imaginea ei este cea ce primeaza intre toate pana in ultima clipa cand pleoapele mi se saruta spre a deschide portalul catre lumea viselor.

Chiar cand credeam ca am iubit cu toata fiinta mea,atunci a aparut ea spre a ma invata cum sa iubesc si mai mult. Nu stiu altii cum iubesc si cat iubesc. Stiu insa ca atunci cand eu incep sa iubesc nu am limite si nici margini. Imi cresc aripi, ma inalt pana sus intre stele ca un nebun unde ma las mangaiat de sclipirile lor. Uneori cele mai sclipitoare dintre stele imi provoaca sentimentele la intrecere. Ele incearca din rasputeri insa oricat de mult s-ar antrena nu au sorti de izbanda in a castiga aceasta cursa. Viteza de crestere a sentimentelor mele pentru cea mai frumoasa dintre stele nu are unitate de masura...pur si simplu creste atat de repede incat uneori nici macar eu nu realizez pana ce nu ajung din nou la steaua mea ce imi ofera cele mai divine imbratisari. Aceasta stea capata doar pentru mine forma de om, om cu chip angelic. Doar ochilor mei ea se arata sub aceasta forma, pentru toti ceilalti ea fiind doar o sclipire in inaltul cerului ce nu o vor putea atinge niciodata. Dintre toate fiintele de pe Pamant ea m-a ales pe mine sa fiu cel ce ii umple gandurile, cel care atunci cand se lasa seara s-o sarute de noapte buna, iar cand vin zorii s-o trezeasca cu picaturi de roua cazute dintre petale de crini, picaturi care sa-i alunece pe obrajii carnosi incet spre buze doar pentru a intampina sarutul meu. Ea m-a ales in aceeasi zi ca cea in care Dumnezeu a ales sa se odihneasca, ea a ales sufletul meu spre a se odihni in el si nemarginita sa iubire ce din acea clipa a fost doar a ei si a sclipirilor ei.

Atunci cand pornesti pe un drum nou ai anumite retineri iar temerile iti dau fiori reci pe spate ca si cum ai plecat intr-un razboi. Acum a fost altfel, zambetul ei copilaros ce este atat de pur m-a facut sa ma las purtat de visare catre ea. Acum nu mai simt doar o simpla strangere de mana, acum palmele noastre se imbratiseaza strans in dansul iubirii. Ziua noi de acolo din spatele cerului ne jucam si pictam cu degetul printre nori aratandu-ne cat tinem unul la celalalt doar prin gesturi, cuvintele fiind prea sarace pentru a putea exprima sentimentele in toata profunzimea lor. Mainile se pierd pe meleagurile trupurilor in joaca lor doar pentru a se regasi mai apoi pline de bucurie in imbratisarile patimase acoperite de sarutari. Fericirea ce o radiam este atat de puternica incat cei ce sunt din acelasi loc precum dragul meu serafim, acopera uneori Pamantul cu o patura de nori ca cei de acolo de jos sa poata zari o parte din fericirea ce o emanam. Iar acele zile in care ei nu pot ridica ochii spre cer sunt din cauza noastra si ar trebuii sa le cerem iertare, insa dragostea nu are de ce sa se scuze.

Eram o corabie ce plutea solitara pe ape ce ascundeau in adancuri o lume a sirenelor. Cantecele erau atat de inselatoare. Sunau din adancuri pana in urechile corabierilor mei ce cu greu reuseau sa nu se lase prinsi in mrejele cantecelor seculare ce i-au sedus pe atatia spre a-i scufunda cu tot cu corabiile lor. Chiar atunci cand eram pe cale sa imi pierd toti carabierii, parca de nicaieri s-a iscant un vant ce mi-a suflat in vela si m-a dus departe de toate acele cantece inselatoare. Odata scapat din acele ape atat de curate in aparenta,am ajuns sa plutesc in ape de un calm deplin, iar pe langa mine inotau voioase toate creturile adancurilor dorind sa-mi asculte povestile. Povestile aventurilor mele le captivau si simteam bucuria lor prin freamatul valurilor.

Eram o creatura ciudata pentru toate aceste fiinte minunate, unele m-au crezut chiar intruchiparea nebuniei. Stiau insa ca nu mint caci aduceam cu mine parfumul al carui miros nu l-au simtit in alta parte decat in lumea lor.
In panzele mele adierile vantului nu mai suierau inspaimantator. Acum ele devenisera locul de unde luau nastere cele mai tainice cantece ce purtau in lume cu ele sentimente pure pline de patos. Pana sa ajung in acest port ce apartinea unei anume doamne pe nume Iubirea, nu am putut niciodata sa las ancora fara sa fiu temator. Aici am ancorat lipsit de orice teama, simtind parca cum curand aveam ca eu sa fiu legenda acestui port,iar numele meu sa fie si noul lui nume. Stiam in lungile mele calatorii lipsite de o mana care sa-mi tina carma ,ca daca ma voi lasa purtat de acea stea aveam sa ajung intr-un final in acest port multdorit inca de cand am simtit atingerea primului val. Am trecut prin ape pline de remora dar nici macar ei nu m-au putut opri din drumul meu catre apele acestui port unde aveam sa-mi traiesc vesnicia. Portul ma dorea si el de mult, strigandu-ma cu o voce de fata ce isi canta dorul prin cantecul balenelor.
Se facuse seara, iar in portul meu domnea o deplina armonie si dragostea ce ne lega era cantata de glasul greierilor. Cinocefalii nu mai erau loiali Regelui Soare ci cu strigatele lor ne ghidau prin noapte spre a ne feri de orice pericole. Regele Soare nu era suparat pe ei caci acum ne avea pe noi doi,eu o corabie batrana si portul meu mult dorit, iar noi cu dragostea ce ne lega ii ghidam acum drumurile sale prin noapte spre a rasi in zori din nou pe cer.
Intr-una din zile pe cand valurile din port imi mangaiau simtirile,coborat parca de nicaier un glas de de copila imi rasuna in panzele intise spre cer. Am fost trezit de glasul ei ce mi-a cantat in ureche cel mai frumos si vechi cantec, cantat doar zeilor. Mi-a cantat simplu dar atat de senzual, atat de feminin, atat de profund, atat de sincer ,,te iubesc". Eram nedumerit...cum totul fusese doar un vis? Aveam forma de om, in brate strangeam un inger serafim ce ma saruta cu pofta si imi soptea ca e doar al meu si eu doar al ei. Ea era portul meu cu toate minunile din el. Vibratia fericirii ce o simteam transmisa prin valuri de toate acele fiinte era de faptul tremurul trupului meu prin care alerga fericirea.

E doar un copil al carui chip e inconjurat de o aura a puritatii. E ea, cea care cu un sarut imi daruieste eternitatea si fericirea ce am cautat-o mereu. E cea a carei atingere ini gadila toate simtirile. E cea ce imi intinde mana plina de fericire, iar eu o intind pe a mea plina de iubire si inimile ne pulseaza in strangerile palmelor. Era o ea si eram un eu dar acum am devenit un noi, ba chiar un eu ce simt ca nu se va mai pierde caci el se scalda sub razele iubirii noastre. Ea este cea ce mi-o doream,iar eu sper ca tot ce isi dorea si sunt doar al ei...iar ea,ea e doar a mea.


Este oare cu putiinta sa existe in noi captiv
Invelit in vesmant divin un prunc de serafim?
Ce ne asteapta ca prin negurile iubirii sa-l gasim
Ascultand doar de sentimentul nativ

Serafimul meu a inaltat panzele corabiilor din mine
Insa spre marea mea uimire
Nu mi-a daruit plutire ci in zbor vesnica fericire
Acoperita de sarutari ce imi spun ca va fi bine

..............................................

Declaratii scrise cu degetul pe geam
Departe sunt momentele in care singur plangeam
Aburul de pe geam si iubirea e tot ce am
Ne amuza momentele in care ne inganam
Momentele adolescentine ne lasa amintiri placute
Iar eu simt ca doar cu tine clipele vietii nu sunt pierdute